17 Dec Software social: instrumente de comunicare
Software social: instrumente de comunicare
Contextualizarea
Internetul a devenit noul spațiu de lucru. Cui nu-i este dor de e-mailul care nu ajunge niciodată pentru a finaliza un proiect? Sau acele site-uri web pe care le vizitați în mod regulat pentru a afla care este stadiul actual al tehnologiei pe un anumit subiect? Nu mai este doar o macrobibliotecă unde găsim informații. Este locul în care ne petrecem timpul care valorează cât greutatea lui în aur.
Nu mai este doar o macrobibliotecă în care găsim informații. Este locul în care petrecem timp care valorează greutatea sa în aur; a devenit coloana vertebrală a activității noastre. Ce putem face pentru a ne asigura că nu ne absoarbe și că o putem folosi ca pe un instrument?
Ce putem face pentru a evita să fim absorbiți de ele și să le folosim ca pe un instrument? Software-ul a devenit o platformă tehnologică. Liniile de cod care alcătuiesc un program, conexiunea dintre diferitele module ale unui program care oferă o nouă interacțiune între diferite persoane care sunt legate fizic, capătă astfel un rol important (Source et al., 2010).
A avut loc o schimbare de paradigmă, tehnologia nu mai este fizică, nu mai este doar ultimul gadget cool sau cel mai recent și mai puternic hardware (mașini). Software-ul a devenit o platformă tehnologică. Liniile de cod care alcătuiesc un program, conexiunea dintre diferitele module ale unui program care oferă o nouă interacțiune între diferite persoane legate fizic între ele… Software-ul open-source ocupă un loc important (Winner, 1993).
Formarea sferei publice virtuale este strategică, iar software-ul social joacă un rol important. Profesioniștii cunoașterii sunt actorii-cheie care pot plasa utilizatorul în centrul unui nou proces (Nieborg și Poell, 2018).
Noile tehnologii permit dezvoltarea unei mase critice de cetățeni mai democratici și mai participativi (Rodríguez, 2023) (Sánchez, 1970) (Fuente et al., 2010). Noile instrumente de internet, cum ar fi grupurile de știri, forumurile, camerele de chat, avizierele, listele de corespondență și sistemele de editare colaborativă (wiki), aplicațiile peer-to-peer, cum ar fi mesageria peer-to-peer și blogurile, proliferează pe internet, permițând oamenilor din întreaga lume să interacționeze, să lărgească problemele, să discute, să dezbată și să genereze noi opinii publice (Sánchez, 1970).
Trăim într-o societate în care nu putem ignora progresele care au loc zilnic. Aceasta este o schimbare fundamentală, deoarece tehnologia nu mai este un simplu dispozitiv fizic, ci o platformă de interacțiune socială în care se dezvoltă noi forme de interconectare și participare între oameni (Antón, 2012).
Potrivit Angelei McFarlane (2009), tehnologiile informației și comunicațiilor ar trebui privite ca un set de abilități și competențe, un set de instrumente pentru a face ceea ce am făcut întotdeauna, dar mai eficient, mai eficace și mai economic, și ca un agent de transformare cu un impact revoluționar. Multe instituții consideră că TIC pot schimba lumea datorită valorii lor comunicative, capacității lor de a servi și transfera date, importanței diseminării cunoștințelor și interconectivității sociale pe care o permit.
Schimbarea comunicării și progresul tehnologic, cultural, economic și social care are loc în societate nu mai pot fi explicate doar prin efectele mass-media, ci prin conceptele de inteligență și cunoaștere care guvernează apariția și prezența tehnologiilor informației și comunicațiilor în mediul nostru cotidian. În prezent, conținutul, serviciile și comunicațiile sunt distribuite cu o viteză amețitoare.
Creșterea utilizării Web 2.0 a fost precedată de dezvoltarea de instrumente software sociale. Acestea permit oamenilor obișnuiți (fără cunoștințe prealabile de calcul sau programare) să comunice, să coopereze și să publice în mod transparent și rapid. Internetul a devenit mai social și și-a redescoperit filosofia inițială. Un spațiu pentru producerea în comun a cunoștințelor, pentru cooperarea la distanță și pentru publicarea la nivel mondial a tuturor tipurilor de conținut (text, imagini, sunet și video). Oamenii doresc să comunice, să împărtășească și să coopereze cu alții.
Software social, instrumente disponibile tuturor datorită software-ului liber
Software-ul social este definit ca un set de instrumente sau suporturi tehnologice care permit creșterea interacțiunii între indivizi sau grupuri, feedback-ul social care permite unui grup să măsoare contribuțiile anumitor indivizi (cunoscut sub numele de „reputație digitală” sau meritocrație) și crearea de rețele sociale. După cum subliniază Stowe Boyd, „software-ul social nu este conceput pentru control, ci pentru crearea colectivă prin contact personal, interacțiune reciprocă și influență, fără un plan predefinit”.
Software-ul social devine o platformă tehnologică cu un potențial enorm pentru gestionarea cunoștințelor, relațiile interpersonale și instituțiile la toate nivelurile. Profesioniștii din domeniul culturii sunt actori-cheie în transformarea acestor instrumente în adevărate canale de comunicare și de opinie publică. Aceste instrumente trebuie utilizate cu criterii eficiente, deoarece sunt un mijloc de a construi o comunitate și proiecte.
Creșterea software-ului cu sursă deschisă a democratizat accesul la aceste instrumente, făcându-le mai disponibile și mai accesibile persoanelor din toate categoriile sociale. Acest lucru a permis mai multor persoane și comunități să valorifice puterea software-ului social pentru a-și îmbunătăți interacțiunile, colaborarea și schimbul de cunoștințe. Disponibilitatea software-ului gratuit și cu sursă deschisă a jucat un rol esențial în adoptarea și utilizarea sporită a acestor tehnologii sociale (Fuente et al., 2010). Software-ul social ar trebui utilizat ca un instrument în cadrul unui proiect și ca un instrument în abordarea proiectului.
Ideea de bază „niciun proiect cultural fără aspectul său digital” capătă un sens deplin odată cu aplicarea software-ului social la proiecte. Acesta completează proiectul, făcând din utilizatori participanți și o parte implicată a proiectului. Trebuie să fii pe internet, dar nu într-un mod ocazional. Trebuie să faci lucruri, iar a face lucruri înseamnă a face un efort pentru a le face să funcționeze. Aceasta înseamnă, de asemenea, că orice proiect trebuie să aibă o abordare bidirecțională la acest nivel cu publicul sau utilizatorii.
Există o teamă generală de a include TIC în proiectele culturale. S-a schimbat abordarea față de proiect? Nu, cred că includerea NNTT îi lărgește posibilitățile. Nu toate noile tehnologii necesită cunoștințe de specialitate pentru a fi utilizate. Universul de posibilități care ni se deschide ne extinde capacitatea de a produce și prelucra informații. În general, software-ul social este construit pe baza programării open source, de obicei PHP, HTML și XML, și conectat la baze de date open source, cum ar fi MySQL.
Software-ul social este conceput pentru oameni, pentru a fi util și pentru a fi instalat de persoane cu cunoștințe reduse sau inexistente de calculatoare și programare. În unele cazuri, va trebui să cunoașteți o serie de termeni (a se vedea glosarul de la sfârșitul cărții) pentru a ști ce să faceți la un moment dat; puteți oricând cere ajutorul persoanelor care gestionează serverul pe care este găzduit site-ul. Funcțiile de bază ale software-ului social sunt următoarele:
- Crearea, editarea și partajarea colaborativă a conținutului (González et al., 2014).
- Interacțiunea cu alți utilizatori: comunicare, comentarii, vot etc.
- Gestionarea rețelelor sociale, a comunităților, a contactelor și a relațiilor.
- Publicarea, distribuirea și consumul de conținut propriu și al altora.
Există aplicații de software social care sunt servicii online, accesibile direct prin intermediul paginilor lor web, unde puteți beneficia de un spațiu de partajare, creare sau clasificare a conținutului datorită unui proces de înregistrare rapid, simplu și gratuit. Există alte aplicații care necesită un minim de cunoștințe tehnice, cum ar fi pachetele software pentru instalarea portalurilor sau blogurilor pe un server web. De asemenea, sunt disponibile soluții hibride.
Cel mai vizibil și răspândit exemplu care a existat și continuă să existe sunt blogurile. Blogurile sunt exemplul de software social cel mai activ și cu cea mai rapidă creștere. Acestea sunt sisteme personale de publicare, precum jurnalele online actualizate frecvent, cu intrări în ordine cronologică inversă și o multitudine de linkuri. Ele reprezintă evoluția site-urilor personale primitive și estetice și se răspândesc datorită lățimii mari de bandă, ușurinței de utilizare și accesului gratuit. Acestea nu necesită cunoștințe de specialitate. Există diferite tipuri de site-uri: site-uri personale individuale, site-uri personale profesionale, site-uri de grup etc.
Ceea ce era cunoscut sub numele de „blogosferă” permite o renaștere a sferei publice. La începutul anului 2000, existau mai puțin de 30 000 de bloguri; până la sfârșitul anului 2005, se estimează că existau 53 de milioane; până în 2024, vor exista aproape 600 de milioane de bloguri.
Notă finală
Pentru profesioniștii din sectorul culturii și al cunoașterii, software-ul social oferă avantaje competitive, permițându-le să comunice, să partajeze și să gestioneze mai eficient cunoștințele, precum și un mijloc de a extinde raza de acțiune și impactul proiectelor lor. Este necesar să se exploreze, să se experimenteze și să se învețe cum să se utilizeze aceste tehnologii în mod eficient pentru a profita la maximum de potențialul lor (Sánchez, 1970) (Bote-López, 2021) (Fuente et al., 2010).
Referințe
- Antón, A. M. G. (2012). El fenómeno de las redes sociales y los cambios en la vigencia de los Derechos Fundamentales. En Revista de Derecho de la UNED (RDUNED) (Issue 10). https://doi.org/10.5944/rduned.10.2012.11097
- Bote-López, S. (2021). Redes sociales y el desarrollo empresarial, en el contexto del COVID-19. En Revista Científica Arbitrada de Investigación en Comunicación Marketing y Empresa REICOMUNICAR (Vol. 4, Issue 7, p. 8). https://doi.org/10.46296/rc.v4i7.edespjun.0027
- Fuente, A., Herrero, J., & Gracia, E. (2010). Internet y apoyo social: sociabilidad online y ajuste psicosocial en la sociedad de la información [Internet and social support: Online sociability and psychosocial adjustment in the information society]. En Acción Psicológica (Vol. 7, Issue 1). Servicio de Psicología Aplicada (UNED). https://doi.org/10.5944/ap.7.1.201
- González, F. J. G., Durlan, C., Gómez, S., & Mendizábal, G. A. (2014). El reto de la Evaluación del Impacto Social de la Tecnología en España. En Política y Sociedad (Vol. 51, Issue 2). Complutense University of Madrid. https://doi.org/10.5209/rev_poso.2014.v51.n2.42390
- Nieborg, D. B., & Poell, T. (2018). The platformization of cultural production: Theorizing the contingent cultural commodity. In New Media & Society (Vol. 20, Issue 11, p. 4275). SAGE Publishing. https://doi.org/10.1177/1461444818769694
- Rodríguez, H. J. M. (2023). Entre el entretenimiento y la socialización: un acercamiento a la cultura digital adolescente a través de TikTok. En RICSH Revista Iberoamericana de las Ciencias Sociales y Humanísticas (Vol. 12, Issue 23, p. 71). https://doi.org/10.23913/ricsh.v12i23.307
- Sánchez, L. (1970). Patrones del comportamiento viral. En Documentación de las Ciencias de la Información (Vol. 39, p. 313). Complutense University of Madrid. https://doi.org/10.5209/dcin.54421
- Winner, L. (1993). Upon Opening the Black Box and Finding It Empty: Social Constructivism and the Philosophy of Technology. In Science Technology & Human Values (Vol. 18, Issue 3, p. 362). SAGE Publishing. https://doi.org/10.1177/016224399301800306
Sorry, the comment form is closed at this time.